| 1.
|
C'UMPĂT, s.n. 1. Echilibru sufletesc, judecată dreaptă, stăpânire de sine; cumpătare. 2. (Rar) încercare grea la care este supus cineva. 3. (Înv.; în expr.) Pe sub cumpăt = pe ascuns; cu viclesug. - Lat. compitus (= computus "socoteală").
Sursă
: DEX'98
(68032)
- IoanSoleriu |
| |
| 2.
|
C'UMPĂT s. v. dietă, regim.Sursă
: Sinonime
( 179991)
- siveco |
| |
| 3.
|
C'UMPĂT s. 1. calm, fire, stăpânire, (înv.) stăpânie, (fig.) sânge rece, (rar fig.) răceală. (Nu-ţi pierde ~ul.) 2. v. chibzuială. Sursă
: Sinonime
( 179990)
- siveco |
| |
| 4.
|
c'umpăt s. n.
Sursă
: DOR
(237048)
- siveco |
| |
| 5.
|
C'UMPĂT n. Stăpânire de sine; echilibru sufletesc; sânge rece. ◊ A-si pierde ~ul a se pierde cu firea. A-si ţine ~ul a-si păstra sângele rece. /<lat. compitus
Sursă
: NODEX
(330370)
- siveco |
| |
|
|